1 Iunie

Week-end asta ne-am retras in gradina de ciresi. Fara sa exagerez, aici uiti cu desavarsire de griji, necazuri si stresul de la munca. Pentru o perioada scurta de timp parca te transpui in atmosfera unor vremuri de mult uitate. Cateodata as vrea sa pot descrie starea de liniste si buna dispozitie care ti-o insufla peisajul. Am vreo trei momente in viata cand as vrea ca timpul sa se opreasca in loc. Acesta e unul dintre ele.

Cum aici nu-ti dai seama cand trece timpul, m-am trezit cum deja se inserase, asa ca am hotarat sa innoptam acolo. Ce puteau sa faca o mana de prieteni? Vizionat o finala de cupa, baut un pahar bun de vin, aprins un foc de tabara si… tot asa. Pe la vreo 11 seara m-am retras la somn rapus de oboseala de peste zi. Nimic nu se compara cu un somn bun in natura. Totul a inceput relativ bine iar dupa o jumatate de ora deja simteam ca Mos Ene ma trage spre lumea viselor. Saracul a facut cam tot ce-a putut dar a fost biruit de concertul in la minor a unui grup de greieri. In vreo juma’ de ora deja eram imun la sunetul lor strident. Flori a gestionat momentul cu o indiferenta de invidiat. Deja ma astepta in lumea viselor. Fericit ca in sfarsit voi fi alaturi de ea, am incercat sa adorm… si cand eram aproape de reusita, nimic nu se compara cu latratul strident al unor pui de caine. Vinovata de incident, mama lor, Cici, un exemplar tipic de maidanez romanesc, care nu i-a educat deloc cu privire la latratul la luna. In acele momente as fi dat orice pentru putina liniste. Cum sunt o persoana care se adapteaza repede, iar cand oboseala m-ajunge ignor orice, adorm. Totul nu a durat decat cateva minute pentru ca mamica a hotarat ca este un moment bun de a se duce la toaleta. E o noapte atat de frumoasa… si altii dorm.

In mici reprize reusesc sa adorm pana pe la ora 4-5 dimineata, cand un alt aspect al mediului inconjurator se trezeste. Probil iesisera la cafeaua de dimineata minunatele pasarele aciuate prin copacii din gradina. Un minunat concert de care m-am bucurat vreo ora, pana cand rupt de oboseala mi s-a rupt filmul evenimentelor. Nu ma intrebati ce-am visat, nici daca acele 2 ore ramase pana la ora 8 au fost suficiente, pentru ca nu stiu ce sa va raspund. Doar le multumesc celor doi pitici ( Edy & Vladut), plini de energie, care au crezut ca somnul e o pierdere de timp.