Timpul trece mai repede decat ma asteptam. Mi-aduc aminte cu nostalgie cand eram mic si-mi doream sa cresc mare mai repede. Acum imi doresc sa fiu iar mic, sau cel putin sa raman asa. Cateodata,.. nici eu nu ma mai inteleg. Cel mic insa nu stie prea multe lucruri… stie doar sa creasca in burtica mamicii.
Intr-una din seri, cand admiram abdomenul, odata plat, al mamicii am observat cum se misca cel mic. Ceva asemanator mai vazusem in filmul Alien. Cu toate ca l-am mai simtit pe cel mic intorcandu-se in burta mamicii, de fiecare data sunt fascinat si am un sentiment ciudat de bucurie. Se misca, loveste si uneori cand aude muzica danseaza. Sunt sfatuit sa vo
rbesc cu el si uneori accept cu toate ca mi se pare ciudat sa vorbesc cu o “burta”. Maica-sa se documenteaza si de cate ori prinde ocazia incearca sa-mi aduca la cunostinta evolutia plodului din “cuptor”. Si uite asa, datorita setei de cunoastere a Florentinei, aflu si eu mai mult sau mai putin involuntar ca bebelu are undeva intre 40-43cm, si pana in 1,5kg. Sincer sa fiu cam tot atat are si burta mea. Sa ma ingrijorez? Oi fi si eu insarcinat?
S-au dezvoltat plamanii, la fel si tractul digestiv si e capabil sa inchida si sa deschida ochii. Ma intreb ce ar putea vedea in “bazin”. Sistemul auditiv e dezvoltat si el asa ca ar trebui sa am grija ce zic, ca de-acum aude tot.
Un alt aspect al sarcinii sunt schimbarile fizionomice ale mamicii. Spre norocul meu, pe langa burtica, au mai crescut si sanii. E un lucru bun pentru ca organismul se pregateste pentru ceea ce urmeaza. Tot acum apar si primele scurgeri la nivelul sanilor dar sa nu va impacientati ca mine, totul e normal. Multe din aceste informatii sunt prea mult pentru amaratul meu de neuron, dar sunt bine de stiut. Ceea ce pot sa sper in continuare e ca marimea sanilor va ramana aceiasi si dupa nastere.