Intr-una din zilele inceputului de decembrie, am primit o veste confirmata apoi cateva zile mai tarziu… o sa fiu tatic. A fost o veste minunata care mi-a umplut sufletul de bucurie. In noaptea aceea n-am prea dormit, dar asta nu trebuie s-o stie nimeni. Vreo saptamana m-am chinuit tinand vestea secret, insa chinuit de dorinta de a impartasi si cu altii bucuria mea, au aflat pe rand … parintii (ai ei, ai mei), cateva rude si prieteni.
Si uite asa a aparut si ideea de a face un blog, la o cafea cu Laur si Eugen. Restul a urmat de la sine, inregistrarea domeniului, gazduirea si acum… primul post. Nu stiu la ce va asteptati sa cititi aici, insa pot spune ca veti da de viata unui proaspat viitor tatic cu toate cele bune si… foarte bune, ca cele rele n-au ce cauta.
Ce surpriza ne-ai facut,TATICULE ! Bafta multa!
Draga Flavian,
Buna ideea ta cu blogul. Inca va mai puteti bucura de aceasta situatie de “proaspat/viitor tatic” Inca mai puteti citi si scrie pe blog, adica am vrut sa spun ca mai aveti timp. O sa vedeti voi dupa aceea. Mai aveti cateva luni bune, nu multe. Nu vreau sa va sperii, dar este bine sa fiti informati. Uitati-va la prietenii vostri care au copii. De cate ori v-ati mai vazut cu ei in timpul de dupa aparitia bebelusilor. Profitati acum,cat inca mai dispuneti de timpul vostru. Dupa…nu mai este al vostru. Cu drag, matusica voastra care nu vrea sa va sperie, ci doar sa va previna. Mai vorbim!
Sunt ferm convins ca macar cateva ore pe saptamana o sa-mi ramana ca sa pot sa va impartasesc din viata de tatic.
Apropos matusica, pe cand o partida de pescuit?
Eu vreau cat mai curand.