Saptamana aceasta am incercat sa profit la maxim de timpul liber avut pentru a sta alaturi de mamica si cel mic. Dupa cum v-ati dat seama am ajuns acasa, unde in prealabil totul a fost pregatit. Prea multe n-ar fi de povestit pentru ca scumpetea asta mica e foarte cuminte. Sper sa ramana asa mult timp.
Si ca orice familie tanara, invatam din mers. Ideea de a creste un copil difera foarte mult in viziunea parintilor si a bunicilor. De aici au aparut niste discutii constructive care vor duce in final la o atmosfera propice cresterii lui Sabin. Cel putin asa imi place sa cred. Zilele astea parca n-am fost eu. Simt ca m-am schimbat iar sentimentul care ma incearca e chiar placut. Nu stiu daca am realizat suta la suta ca sunt tatic si ca viata mea de acum incolo s-a schimbat iremediabil, dar usor usor, impreuna cu mamica vom constientiza acest lucru.
Revenind la Sabin, nu pot spune decat ca e un mic santajist emotional, si chiar daca are o saptamana si 2 zile stie sa profite de statutul sau de ‘vedeta” a familiei la maxim. Noi am intrat in jocul lui lasandu-l sa se bucure de statutul castigat macar o mica perioada. Zambeste, plange, mananca si consuma pampers(i) intr-un ritm pe care nu il apreciasem. M-au intrebat cativa daca ii dau medicamente, daca are in meniu altceva decat lapte si ce creme folosesc pentru iritatiile copilului. Pentru toate aceste intrebari o sa fie un post special care sa cuprinda raspunsurile care va intereseaza.
Va urez o saptamana frumoasa si plina de realizari!