Programarea 3D Vineri 05.04.2013 ora 15:00.
Stiti deja ca noi ne dorim un baiat. Dupa primele ecografii, nu s-a putut determina sexul copilului, fapt speculat de prieteni, sa zica ca o sa avem o fetita. S-au pus vreo doua pariuri simbolice si inofensive si… cam atat. Mult asteptata zi a venit incet si sigur ca durerea de cap dupa o betie crunta. Asa ca, fara emotii si cu dorinta de a fi sanatos indiferent de sex, am pornit agale spre cabinet. Am ajuns cu 10 minute inainte de ora programata, lucru ce ne-a asigurat un loc in "sala de asteptare". Dupa alte 20-30 de minute am fost invitati sus in camera unde urma sa aibe banala ecografie. Din acest moment am inceput sa am fluturi in stomac. M-am inmuiat ca o carpa si m-am "scurs" de pe scaun pana la limita crearii unei situatii jenante. Am gestionat momentul cu gratia unui hipopotam pe sirma. Spre norocul meu nu a observat nimeni. Am tras aer in piept si mi-am zis ca e momen
tul sa fiu barbat si sa dau un exemplu de tarie pentru Flori care era vizibil emotionata. Prost moment mi-am ales pentru a da acel exemplu, asa ca …
A venit doctorul. Masuratori, verificari, concluzii… asistenta nota de zor indicii care doctorul ii comunica. Pentru vreo cateva minute m-am simtit ca o piesa de decor. Intr-un final aud vocea viitoarei mamici care cu ultimile forte gatuite de emotie intreaba: "Baiat sau fata?". Am tresarit, zicandu-mi in minte ca indiferent ce este sa fie sanatos (sanatoasa). "Domnisoara, ajngem si acolo aveti putina rabdare!" Mi s-au parut cele mai lungi 2-3 minute. Aud intr-un final vocea doctorului: "Felicitari, aveti un baiat!" A incercat sa ne arate pe monitor dar nu prea avea cui! Flori deja avea lacrimi in ochi, iar eu… eu eram oriunde pe lumea asta, numai acolo nu. Momentul nu pot sa-l descriu. Tare as fi vrut sa-mi vad fata. Din acest moment nu-mi mai aduc aminte decat cand am coborat (mai degraba am plutit pe scari), am iesit afara si-am pus mana pe telefon si suna… suna… suna…! Trebuia sa afle lumea… nu?
E destul de greu sa scrii despre starile prin care treci! Incepi sa faci mai multe lucruri de-odata fara insa a le aduce la bun sfarsit. Privit din exterior tinzi sa pari ridicol dar stiti ce? …. putin imi pasa! Sunt fericit! O sa am un baiat care probabil o sa-mi albeasca si restul de par care mi-a mai ramas negru, o sa ma supere tipand noaptea si nelasandu-ma sa dorm, o sa arunce mancarea pe pereti, o sa creasca facand probabil aceleasi prostii care le-am facut si eu si de-abia atunci o sa simt ce-au simtit parintii mei! Mai sunt atatea lucruri de facut, iar primul care imi vine in minte e ca trebuie sa aleg un nume. Aici o sa am nevoie de putin ajutor. Zilele urmatoare o sa fac un sondaj printre cititorii blogului (din fire sunt optimist sper sa fie mai multi de doi). Pana atunci, lasati-ma sa fiu fericit.