Promisesem acum ceva timp ca o sa vin cu cateva detalii despre alimentatia celui mic, insa imi dau seama ca nu prea am ce sa spun. Meniul nu e chiar unul variat, laptele mamei si ceaiul pentru colici ii cam satisfac dorintele gastronomice. Mai intra la meniu si cele cateva picaturi de espumisan dinaintea mesei. Daca la inceput mesele erau destul de dese, mancand din doua in doua ore acum la doua luni, i-am marit pauza dintre mese cu inca o ora. Acum programul pe care si l-a conceput este aproape perfect.
-
Totul incepe la ora 6 dimineata cand, cu o galagie la inceput decenta isi cere portia de mancare. O fi micul dejun? Termina relativ repede, pentru ca toata operatiunea nu dureaza decat vreo 10 minute. Incep operatiunile de “scoatere a aerului”, care uneori mai au si succes.
-
Imediat dupa prima masa urmeaza zgomotos “moartea scutecului” ce vine intotdeauna in cate 2-3 reprize. Daca esti neexpirimentat si faci greseala sa schimbi scutecul dupa primul atac risti sa ai noroc la loto.
-
Mancat, schimbat, micutul plin de energie isi incepe programul de joaca, gangureli si rasete pana spre ora 8. Milos din fire ne da ragaz sa adormim vreo 10 minute doar ca sa ne trezeasca iar.
-
In jurul orei 9-10 o mica gustarica. Ceva usor inainte de pranz … niste lapte! Urmeaza aceleasi chinuieli cu scosul aerului… apoi obosit, face o scurta economie de vedere. In caz ca viseaza urat si se trezeste plangand, avem la indemana biberonul cu ceai.
-
Pe la pranz iar avem treaba cu mancatul. In meniu tot niste lapte. Ce vreti … milk addicted! Dupa toate astea ne linistim doar in in bratele cuiva, Poate sa fie si vecinul, cat suntem tinut in brate… toate sunt bune.
-
Inca putin somn care se finalizeaza cu o cerere a meniului … iar lapte? … asta e, pentru lapte facem orice. Intre trei si cinci mereu suntem nehotarati. Ba vrem sa dormim, ba sa ne jucam, totul depinde de starea de spirit.
-
Pe la sase facem o trecere in revista a numarului de pamparsi schimbati. Recordul e undeva la 7 intr-o zi dar e o cifra care poate fi batuta. Deja ne e foame … sau sete, nici noi nu mai stim ce sa cerem. Probabil avand bateriile incarcate incearca sa tina lumea conectata la realitate.
-
In jurul orei 20:30 – 21:00 ne strangem puteriile care au ramas si ne pregatim de baita. O adevarata desfasurare de forte caci in ajutaorul nostru vine Buni. Ce mai, ne place apa… ne jucam, lovim apa, radem, tipam si din cand in cand mai facem sa apara o arteziana. Si uite asa ajunge sa fie ca un pui uns cu mirodenii inainte de a fi bagat la cuptor… si DA … ne uscam cu feonul. Ne chinuin cu ochii inchisi sa mancam ceva usor … o portie de lapte.De multe ori adoarme cu “masa” in gura, dar nu e o tragedie pentru ca pe la 23:00 isi aduce aminte ca a lasat ceva neterminat si recupereaza. Urmeaza somn….
-
Pe la 3 dimineata cu ochii inchisi reuseste sa faca “check in” la pieptul sotiei! Aropos dau si eu un “check in” dupa ce termina el?
Si uite asa o luam de la capat. Si ma mai plang ca eu am o zi grea… .