Primavara si sport

E primavara, iar culoarea predominanta incepe sa fie verdele. Poate ca nu mai e asa mult ca altadata, insa cu putin efort din DSC_0258partea noastra a celor mari, reusim totusi, sa lasam ceva si nevinovatilor astia mici in afara de datorii. E din ce in ce mai greu sa fi om, iar lucrul asta il vad tot mai des in jurul meu. Nu e chiar imaginea pe care mi-o doresc a fi decorul copilariei lui Sabin. Cu toate astea sunt increzator ca lucrurile vor intra pe un fagas normal si n-o sa ne mai dorim, cum zice Vunk … “Vreau o tara ca afara!”

Hai totusi sa ne intoarcem la momentul cand natura prinde viata si ne ofera un spectacol minunat in fiecare an. E perioada in care ne facem planuri, luam decizii si apoi o luam de la capat. Si uite asa incerc sa-l conving pe cel mic ca e benefic practicarea unui sport. Am eliminat rand pe rand tenisul de masa, tenisul de camp, fotbalul… l-am dus la antrenamente de karate insa nu a fost deloc incantat si uite asa intram in inpas. Saptamana trecuta printr-un program al Federatiei Romane de Fotbal impreuna cu Inspectoratul Scolar Judetean a participat alaturi de cativa colegi de gradinita la acest eveniment.  Foarte nerabdator si bine echipat, am avut o sedinta de antrenament cu mingea chiar in apIMG_20190406_144658artament spre disperarea sotiei. Totul a decurs bine pana cand tibiile mele invinetite au pus capat unei sesiuni de antrenament promitatoare. Nerabdatori, am ajuns la locul in care s-a desfasurat acest eveniment. Revederea colegilor cred ca a fost mai interesanta decat ce-au facut ei acolo. Cu toate astea putina miscare, un meci haotic de fotbal in care urmarirea mingii nu a fost o prioritate si la sfarsit premierea cu o medalie si un rucsac de antrenament, au fost sarea si piperul unei frumoase zile de week-end. A contat mult pentru micuti, iar faptul ca a fost recompensat i-a intarit ideea ca a fost bun  si ca ar putea face o figura si mai frumoasa daca s-ar antrena. Intrevad o raza de speranta!

Dupa ce ne-am luat ramas bun de la colegi, in drum spre masina ne-am dat seama ca unul din obiectele vestimentare cu care am plecat de acasa lipseste. In viteza cea mai mare, am refacut traseul insa nu am mai gasit fesul pe care mami il adora. Nu puteam sa ne intoarcem fara fes, asa ca o fuga rapida la magazin si cumpararea aceluiasi model era cea mai viabila varianta. Spre norocul nostru ultima bucata din magazin a intrat iar in posesia noastra…

“- Sabin! Mami nu trebuie sa stie ca am pierdut fesul, mai ales ca am gasit unul identic… da?

-Da tati, nu-i spunem lui mami!…

-Ok, asta ramane intre noi, bate palma! …”

Deja ma linistisem, ce legatura e intre noi… ! Am ajuns acasa. Deschidem usa si mami din bucatarie il intreaba:

“- Sabin, cum a fost la concurs? Ti-a placut?

– Da mamiii… am pierdut fesul si tati mi-a luat unul nou! identic chiar! … “

Multumesc Sabin!

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *