In week-end-ul ce-a trecut am reusit sa iesim la un binemeritat "team building" pus la cale de vreo 4-5 saptamani. Spre norocul nostru, au raspuns invitatiei majoritatea persoanelor invitate. Cu toate ca ora de plecare a fost devansata cu o ora si jumatate, ne-am incadrat in mare in programul stabilit. Ultimile cumparaturi s-au facut dimineata printre care si buchetul de flori al mamicii. Un frumos buchet de leoprene de colt (lalele). Flori… Floriile… intelegeti voi. In fine, echipa s-a adunat, am plecat, ne-am intors ca sa plecam iar si … plini de voie buna, zambitori am ajuns in locatia de langa Marginea Padurii.
In sfarsit aer curat (mai mult sau mai putin), coltul ierbii de-abia iesit, pomii din jur infrunziti… intr-un cuvunt … frumos! Nu departe si un paraias, si… ca tot decorul sa fie perfect alte cateva masini prin jur, din care rasunau nelipsitele manele, si vre-o doua gratare fumegand. Spre norocul nostru aceste "detalii" au disparut la un moment dat din decor.
Ce s-a discutat? Ce s-a pus la cale? Nu mai stiu! Ce-am retinut e ca a fost frumos, s-a glumit mult si dragostea a plutit in aer. Nici sentimentul de foame al taticului (nemancat din ziua precedenta) nu a fost uitat, acesta fiind satisfacut cu un castron mare de salata. Cu aceasta ocazie multumesc persoanelor care s-au ocupat eroic cu prepararea ei. Ati fost pe masura. Am reusit prin aceasta iesire sa ma remarc si prin acordurile fine a acordarii chitarei pe care am primit-o cadou de ziua mea… anul trecut. A fost a doua sau a treia oara cand am scos-o din husa plina de praf. Bine ca acest detaliu nu a fost observat.
Ziua s-a incheiat mult prea repede. Pana la urmatorul team building tati va ureaza… Paste fericit!