Blog de tătic

Programarea 3D Vineri 05.04.2013 ora 15:00.

Stiti deja ca noi ne dorim un baiat. Dupa primele ecografii, nu s-a putut determina sexul copilului, fapt speculat de prieteni, sa zica ca o sa avem o fetita. S-au pus vreo doua pariuri simbolice si inofensive si… cam atat. Mult asteptata zi a venit incet si sigur ca durerea de cap dupa o betie crunta. Asa ca, fara emotii si cu dorinta de a fi sanatos indiferent de sex, am pornit agale spre cabinet. Am ajuns cu 10 minute inainte de ora programata, lucru ce ne-a asigurat un loc in "sala de asteptare". Dupa alte 20-30 de minute am fost invitati sus in camera unde urma  sa aibe banala ecografie. Din acest moment am inceput sa am fluturi in stomac. M-am inmuiat ca o carpa si m-am "scurs" de pe scaun pana la limita crearii unei situatii jenante. Am gestionat momentul cu gratia unui hipopotam pe sirma. Spre norocul meu nu a observat nimeni. Am tras aer in piept si mi-am zis ca e momentul sa fiu barbat si sa dau un exemplu de tarie pentru Flori care era vizibil emotionata. Prost moment mi-am ales pentru a da acel exemplu, asa ca …

A venit doctorul. Masuratori, verificari, concluzii… asistenta nota de zor indicii care doctorul ii comunica. Pentru vreo cateva minute m-am simtit ca o piesa de decor. Intr-un final aud vocea viitoarei mamici care cu ultimile forte gatuite de emotie intreaba: "Baiat sau fata?". Am tresarit, zicandu-mi in minte ca indiferent ce este sa fie sanatos (sanatoasa). "Domnisoara, ajngem si acolo aveti putina rabdare!" Mi s-au parut cele mai lungi 2-3 minute. Aud intr-un final vocea doctorului: "Felicitari, aveti un baiat!" A incercat sa ne arate pe monitor dar nu prea avea cui! Flori deja avea lacrimi in ochi, iar eu… eu eram oriunde pe lumea asta, numai acolo nu. Momentul nu pot sa-l descriu. Tare as fi vrut sa-mi vad fata. Din acest moment nu-mi mai aduc aminte decat cand am coborat (mai degraba am plutit pe scari), am iesit afara si-am pus mana pe telefon si suna… suna… suna…! Trebuia sa afle lumea… nu? 

E destul de greu sa scrii despre starile prin care treci! Incepi sa faci mai multe lucruri de-odata fara insa a le aduce la bun sfarsit. Privit din exterior tinzi sa pari ridicol dar stiti ce? …. putin imi pasa! Sunt fericit! O sa am un baiat care probabil o sa-mi albeasca si restul de par care mi-a mai ramas negru, o sa ma supere tipand noaptea si nelasandu-ma sa dorm, o sa arunce mancarea pe pereti, o sa creasca facand probabil aceleasi prostii care le-am facut si eu si de-abia atunci o sa simt ce-au simtit parintii mei! Mai sunt atatea lucruri de facut, iar primul care imi vine in minte e ca trebuie sa aleg un nume. Aici o sa am nevoie de putin ajutor. Zilele urmatoare o sa fac un sondaj printre cititorii blogului (din fire sunt optimist sper sa fie mai multi de doi). Pana atunci, lasati-ma sa fiu fericit.

Cine n-a trecut prin emotia momentului aflarii sexului copilului…

Ei bine, ca probabil toti tatii si eu, imi doresc un baiat. Ferm convins de ce sunt capabil, chiar am pus un pariu simbolic cu unul din sefii de la munca. Asa ca cu cat se apropia vizita la doctor cu atat emotiile erau mai puternice (cu toate ca stiu ca va fi baiat). A venit si momentul. Am ajuns la cabinet si pentru prima oara am intrat si eu. M-am asezat pe un scaun, timid, asteptand sa ne vina randul. Ma simteam ca un scolar care urma sa iasa la tabla… .Intr-un final asistenta a condus-o pe Flori in cabinet, … doar pe ea, apoi mi s-au parut cele mai lungi 20-30 de minute. Nu vreti sa stiti la ce m-am gandit in tot acest timp. Cred ca am studiat fiecare detaliu din camera de asteptare. Am citit fiecare pliant, afis de cel putin 5 ori. (Nerecomandat celor fara rabdare!)

In fine, o vad pe Flori, iesind calma, resemnata. Eu in gandul meu (" zi-mi ce e….ce e…. e baiat nu-i asa?…). Iesim, ne indreptam spre masina, curiozitatea atinge cote maxime, inima pompeaza frenetic… "ei bine? Ce e? " … si raspunsul a venit neasteptat: " … data viitoare aflam! Progenitura ta statea picior peste picior, iar dupa ce ne-am chinuit atata timp, s-a hotarat sa ne arate fundul."

Asadar, mai amanam putin pana in saptamana 20 cand o sa facem 3D sau 4D  sau ce-o trebuim sa facem.

Suntem deja in februarie, si zilele se scurg precum un vin bun dintr-o sticla prafuita de timp. Ne continuam linistiti "alergarea" alaturi de prieteni, cunostinte… si frigul de afara. Ne vin idei, facem planuri apoi o luam iar de la capat. Omul este o fiinta foarte indecisa, iar daca ii dai prea multe optiuni…

Asa ca zilele trecute, cu totate ca nu stim cu certitudine sexul copilului (noi speram sa fie baiat), am incercat sa facem o lista cu potentialele nume care ne plac. Si-am inceput sa ne gandim…. si sa ne gandim pana n-am ajuns la nici un rezultat. Viata noastra devine din ce in ce mai complicata, asa ca pana la aflarea sexului suspendam alegerea numelui…. am zis!

Anul 2013 o sa fie un an lung si totodata un an bun. O casatorie, o nastere, un botez, si lista e deschisa. Nu m-ar supara sa vina si niste venituri suplimentare asa ca donatiile le astept …. doar le astept 🙂 …

TATICU’ – Prietenii imi zic Flav, si sunt ca si voi o persoana cat se poate de normala… sau ma rog, aprope normala. Cateodata mai sunt si animal, in special porc, vac (nu stiu sigur daca e vreo specie cunoscuta, insa am bagat-o tot in galeata cu animale), magar si inca vreo alte cateva.  Muncesc,visez,rad, vibrez si incerc sa nu ma supar deloc.

MAMICA – Flori… As fi in stare sa fac un blog numai despre ea, si tot as mai avea de spus multe lucruri. Important e ca ma iubeste si eu o iubesc pe ea.

COPILUL – Are 10-11 saptamani, e sigur baiat si ma gandesc la un nume. Creste, ii da dureri si nu o lasa sa doarma pe MAMICA, iar la ultimul control se misca de colo-colo de ziceai ca are o masina in burtica.